Azi am fost 11, dar pentru că Ilea s-a accidentat am rămas zece. Și-atunci mi-am amintit cum mi-a scris David Maier că ar veni, dar doar dacă nu ne strică joaca avînd în vedere că am fi impari. Ei bine, nu doar că i-am zis să vină liniștit dar omul a fost și cel mai bun de pe teren. Și pentru că l-am ales la noi în echipă, asta ne-a picat și mai bine.
Noi am fost cu Maier, Ciucă, Silviu, Rus și cu mine iar dincolo au fost Păvăloiu, Racovițan, Simu Mare, Lemnaru, Chertes și Ilea (cît a mai putut juca după accidentare).
I-am spulberat, cum ar veni, pentru că scorul general a fost 5-2. Cum am făcut asta, nu se știe. Pentru că noi, negrii, am jucat ca de obicei. Dar avîndu-l pe Maier în echipă lucrurile s-au rezolvat de la sine. Băiatul ăsta a făcut cel mai bun meci al lui de cînd vine la baschet, și vine deja de vreo 10 ani…
A alergat față-spate, a marcat, a fost luat tare, dar a rezistat și a cîștigat.
Ciucă e pe locul 2, la egalitate cu Silviu, iar Rus și cu mine ne-am dorit mai mult victoria (bine, Rus a și făcut cîte ceva, inclusiv i-a enervat pe Lemnaru și pe Simu, ceea ce face cît un double-double).
De la ei a impresionat dorința scăzută și faptul că de puține ori se întîmplă ca liderii unei echipe (îi socotim aici pe Racovițan, Lemnaru și Simu) să prindă toți trei, în aceeași zi, o formă mai puțin bună, ca fim eleganți.
Una peste alta, am învins.
Asta, vorba lui Rus, însemnă că am fost și la masă, că el așa zice, că vin doar cînd cîștigăm. Și dacă tot am venit, am auzit explicațiile pentru înfrîngere din partea celor trei lideri albi.
Bun. Cam asta ar fi.
