Am cunoscut în Mexic niște oameni care știau să cânte durerea! Care puteau, ca nimeni altcineva, să-ți răvășească sufletul! Mariachi! I-am întâlnit la Veracruz, pe esplanada din fața Teatrului de vară.
-
-
Sahara! Parcă nu-mi vine să cred că e aievea, că trebuie să alung nălucile şi că totul e cât se poate de real şi mi se întâmplă chiar mie…
-
– Sânge!!! Am mâinile pline de sânge până la coate! Asta îmi amintesc că am putut articula în primele momente după ce m-am trezit din leșinul care m-a ținut inertă vreo douăzeci de minute după căderea în gol.
-
– Iubesc Delta! Vin și eu în excursie! mă trezesc spunând fără să stau pe gânduri. Apoi… îmi amintesc brusc că e ziua mea și poate c-ar fi mai bine să stau cu toți ai mei la o terasă, să petrecem…
-
Despre oameni… eu scriu greu! Am scris despre lucruri, despre emoţii, despre munţii mei sau despre obiceiurile băştinaşilor de prin Anzi, Kilimanjaro, Caucaz sau Alaska. Da – îmi place să „studiez” oamenii, poate chiar să-i „provoc” la conversaţii incitante – dar nu le invadez universul şi, mai ales, mă feresc să-i „dau în vileag”!