Săptămâna aceasta apare pe piaţă ultimul număr din 2010 al revistei România pitorească.
România pitorească nr. 465 - decembrie 2010
Fiind sfârşit de an aş dori, dacă nu vă plictisesc prea tare, să-i amintesc aici, cel puţin pe colaboratorii noştri care au semnat articole în acest ultim număr: Prof. univ. dr. Constantin Crânganu din New York, Simion Buia din Germania, Casian Balabasciuc din Câmpulung Moldovenesc, Maria-Camelia Manea din Piteşti, Sorin Frăsina din Galati, Sorin Bocioacă din Ploiesti, Dinu şi Marlene Mititeanu din Cluj, Nicu Jianu din Hunedoara, Floriana Boghez din Râmnicu Vâlcea, Dan Anghel din Alba Iulia, Zsolt Török din Arad, Nicolae Dimache din Roma, Alecu Reniţă din Chişinău. În această lună am mai avut lângă noi doi prieteni pe care nu i-am amintit mai sus. De ce? Pentru că ei se află la prima colaborare cu revista România pitorească. Este vorba de Simona Laiu, originară din Suceava şi stabilită la Cluj, care ne conduce prin minunata lume a peşterilor, şi de Mugur Pop din Cluj, care ne invită la o plimbare călare pe poteci de munte.
În această grea perioadă când „coasa şi barda din Răchiţele” s-au abătut asupra întregii ţări, apariţia în continuare a revistei noastre de suflet se datorează Andei Raicu, cea care ne veghează de undeva, de Sus, şi lui Mihai Ogrinji. Ei au fost cei care au legat acest colectiv făcând posibilă apariţia în continuare a revistei, rezolvând, în acelaşi timp, şi formidabilele probleme financiare cu care se confruntă România pitorească.
În vara lui 2009 ne-am reunit, aproape toată redacţia, la pensiunea Panorama din Ghelar
În încheiere aş dori să vă spun, tuturor cititorilor, câteva cuvinte: Aveţi la dispoziţie o revistă frumoasă, o revistă pe care, cel puţin în ultimii ani, aţi putut s-o croiţi aşa cum v-a plăcut. Supravieţuirea ei în continuare este la îndemâna dumneavoastră. Foarte puţini sunt cei care mai investesc în ea, iar Mihai Ogrinji, singur, nu ştiu cât o va mai putea s-o susţină. Noi toţi cei din colectivul de redacţie am făcut tot ce am putut. Acum este rândul dumneavoastră, al cititorilor, să puneţi umărul ca Romania pitorească să nu rămână decât o frumoasă amintire. Cum? Foarte simplu! Abonându-vă fiecare, făcându-vă propria colecţie pe care s-o puteţi deschide ori de câte ori veţi dori, pentru că, nu trebuie să uitaţi, revista pe care o puteţi ţine în mână şi al cărei miros de tipar proaspăt v-a încântat zeci şi zeci de ani nu se virusează niciodată!
P.S. În Cluj revista se distribuie prin magazinele de articole de munte Altisport şi eMont. Toate locurile de unde se poate procura România pitorească dar şi alte informaţii le puteţi găsi pe site-ul www.romania-pitoreasca.net
6 comentarii
?
Fara suparare d-le Vasile dar „puneti umarul”, „abonati-va” iar motivul pentru care ar trebui sa facem acest lucru e insiruirea de colaboratori-redactori. A, scuze, e si o scurta descriere: „Simona Laiu, originară din Suceava şi stabilită la Cluj, care ne conduce prin minunata lume a peşterilor, şi de Mugur Pop din Cluj, care ne invită la o plimbare călare pe poteci de munte”. In rest, un link la un site fara content, dar unde putem privi niste capturi de 40 de secunde de pe Antena 1 din luna aprilie (apropo, afara ninge linistit..) cu revista presei. Cam subtiri argumente domnule Vasile.
O revistă care s-a înființat în 1933 și apare neîntrerupt din 1972 reprezintă, măcar din acest motiv, dacă nu din altele, un reper. Apoi, faptul că această revistă nu este susținută, în ceea ce privește finanțarea, de către Ministerul Turismului, mi se pare o mare prostie. Iar faptul că oamenii de acolo se străduie să țină steagul sus mi se pare admirabil. Adevărul este că dacă îți pică în mînă un număr al RP simți altfel: textele sînt îngrijite, fotografiile sînt bine lucrate iar subiectele sînt variate, de la cele pentru iubitorii de natură în general pînă la cele pentru montaniarzii „înrăiți”. Genurile abordate sînt în general reportajele, dar nu lipsesc interviurile cu mari personalități ale muntelui sau remember-uri. Sînt sigur că mulți dintre voi s-ar abona la această revistă. Așteptăm înscrieri, poate chiar aici. Iar Mihai Vasile (care este redactorul șef adjunct al RP)vă va răspunde, sînt sigur, la orice fel de întrebări
Bună ziua domnule (doamnă) Dante,
În primul rând vreau să vă mulţumesc pentru comentariul postat de dumneavoastră. El îmi dă prilejul să punctez câteva lucruri dar şi să-mi amintesc de o extraordinară experientă trăită de mine undeva prin Europa.
Da, aveţi dreptate. La o privire rapidă argumentele pe care le-am adus în textul incriminat sunt cam „subţiri”. Poate că înainte de apariţia internetului aş mai fi adăugat ceva informaţii şi despre revista în sine şi despre colaboratori. Dar acum mi s-a părut inutil. V-am dat fotografia copertei, v-am dat mumele colaboratorilor din ultimul număr al revistei. O simplă căutare pe Google vă poate oferi infinit mai multe informaţii decât aş fi putut eu să spun în zeci de pagini de text.
În ceea ce priveşte site-ul, posibilităţile erau doar două: să nu-l facem deloc sau să-l facem aşa cum este acum. Şi iar nu sunt de acord că el nu oferă informaţii. Găsiţi acolo cel puţin cuprinsurile numerelor apărute în ultimii câţiva ani. O să vă spun doar câteva din titlurile articolelor care au apărut de-a lungul timpului în revista Rp: Zece ani fără Niculae Baticu, Octavian Brătilă-Bulinel între legendă şi adevăr,colajul de 11 pagini despre cucerirea Eigerului inclusiv de către echipe româneşti. În alte articole vă veţi putea plimba împreună cu familia Mititeanu prin locuri pe unde nici cu mintea n-aţi visat, îi puteţi însoţi pe Camelia Manea şi pe Zsolt Torok pe vârfurile lumii, veţi putea pătrunde tainele obiceiurilor şi tradiţiilor bucovinene împreună cu Casian Balabasciuc, vă veţi putea bucura privirea cu fotografiile extraordinare ale maeştrilor Simion Buia sau Nicu Jianu. Numele vi le-am dat. În continuare nu trebuie decât să daţi copy pe cel care vă interesează, apoi sa daţi paste în caseta Google şi enter… E simplu. Şi mai puteţi să faceţi ceva. Să daţi 6,50 lei (mai puţin decât pe o bere de calitate medie, nu-i aşa!), şi să cumpăraţi revista. Atunci poate că veţi simţi dorinţa să veniţi lângă noi. Avem nevoie de oameni dedicaţi, dezinteresaţi şi cu idei constructive care să ne ajute să facem site-ul mai interesant, mai viu. Ce ziceţi?
M-am întins prea mult la vorbă. Despre experienţa pe care am trăit-o eu undeva prin Europa o să vă povestesc într-un comentariu sau poate într-un text viitor.
Cu deosebită stimă
Mihai Vasile
Revista „Romania Pitorească” rămâne, cel puţin pentru mine, unul dintre ultimele bastioane care încearcă să apere ideea de promovare a unor valori reale în societatea românească. Dacă cineva mai caută decenţă, simţire, corectitudine şi, de ce nu, patriotism în presa contemporană, are toate şansele să le găsească în paginile acestei publicaţii. Cu toate că foarte mulţi iubitori de natură, de munte sau de tradiţii deplâng faptul că sunt prea puţine publicaţiile care le oferă informaţii legate de pasiunile lor, multe periodice căzând în ispita prostului gust aducător de profit, sunt puţini cei dispuşi să susţină material continuitatea revistei. Desigur,în schimb vor fi destui cei care vor deplânge dispariţia ei, într-un stil mioritic, fără să se deranjeze, câtă vreme revista mai există, să-i sară în ajutor măcar abonându-se. Felicit redacţia pentru strădania şi eforturile pe care le-a făcut şi cu siguranţă le va face în continuare pentru a menţine în viaţă o revistă reprezentativă pentru adevărata Românie .
fie şi abonându-se.
Bine domnule Vasile, joi cand voi face „efortul” de a merge la un chiosk de presa sa cumpara ceva ziar care va avea atasat si DVD-ul „Marti dupa Craciun” voi cumpara si RP. Numai bine. Dan
Pntru Dante: Revista pitorească nu se cumpără pentru DVD-ul cu nu-ştiu-ce film. Este dintr-o altă clasă (nu am spus categorie!). Dar, cred că pe Domnia Ta, nici o pledoarie nu te-ar lămuri. Cumpără în continuare … ce ai cumpărat până acum. România şi România pitorească nu pierde nimic (dar, nici nu câştigă nimic!) din faptul că tăim în aceeaşi ţară!