Mai nou deschid dimineața laptopul cu silă. Știu că o să citesc din nou despre arestări. Și procese, și denunțuri, și demascări de foști securiști, și interceptări de convorbiri telefonice. Și stenograme.
Trăim în țara unde azi te culci în patul tău și mîine te iau mascații cu duba. Nu mă bag eu prea adînc în ciorba asta, dar mă întreb: nu era bine ca să se taie în carne vie atunci, imediat după 1989? Ne-au trebuit 20 de ani ca să ne dăm seama că avem un sistem corupt pînă în măduva oaselor? Acum ne-am trezit să facem noi curățenie generală? Acum, după ce băieții deștepți și foștii mahări și-au „securizat” averile?
Nu știu cum să vă explic, dar așa e destul de complicat de trăit în țara asta: s-au dus dracului toate. Pe lîngă faptul că noțiunile de valoare, valoros nu mai înseamnă nimic, mai nou nici funcțiile nu mai au nici o relevanță. Ăla care azi e mare ștab, mîine e la zdup. Așa îl și respectă lumea: o zi, două. Trăim în țara lui „pleacă ai noștri, vin ai noștri”.
Iar poporul, ocupat la maximum să pună pe masă o coajă de pîine și să-și plătescă dările, de oboseală, seara, nu mai are putere decît să asiste neputincios la gogoșile care îi sînt servite. Un soi de „felul trei”, pe care nu și-l permite din salariu. Singurul rol serios al acestui popor este acesta: de spectator.
