Maratonul Apuseni, sau cum poţi azi să alergi prin trecut!

De multe ori, neputând să ajung prin zona Apusenilor, îl sun pe Dinu Mititeanu ca să-l mai întreb despre ce mai este nou pe la el, prin împrejurimile Clujului. Şi iată că zilele trecute am primit un e-mail în care prietenul meu îmi povesteşte detaliat despre Maratonul Apuseni. Bănuind că aceste informaţii ar putea interesa un public mai larg, i-am cerut să-mi trimită şi câteva fotografii făcute, în cele mai multe cazuri de Marlene Mititeanu, pe traseul maratonului. Ce a ieşit puteţi vedea şi dumneavoastră în continuarea acestei postări.

Salut Mihai,
Ce mai fac? Aşa cum ştii, merg pe munte în fiecare week-end! În ultima vreme, mai ales, mă preocupă Maratonul Apuseni care va avea loc sâmbătă, 25 iunie şi al cărui traseu a fost propus de mine şi de Marlene, ca buni cunoscători ai zonei… Însă noi suntem ne-maratonişti, aşa ca am mai modificat recent traseul la sugestia unor prieteni maratonişti din Timişoara, care l-au parcurs. Căci pe ei – deşi majoritatea sunt montaniarzi –îi interesează şi frumuseţea peisajului, doresc ca traseul să fie cât mai „alergabil”. Noi, organizatorii – Secţia Universitară Cluj a Clubului Alpin Român –, avem emoţii, deoarece este prima ediţie. Alte maratoane montane au avut sau vor avea în acest an a doua ediţie. Poate ştii că cel mai vechi maraton de gen din România –Maratonul Pietrei Craiului – va avea la început de octombrie, ediţia a şasea. Ne bucurăm că până acum s-au înscris aproape 300 de amatori, ceea ce e nesperat de bine pentru o prima ediţie. Dacă participanţii vor aprecia pozitiv traseul şi organizarea şi desigur ţinând seama şi de sugestiile lor, la ediţia viitoare vor veni şi mai mulţi, iar noi vom avea mai puţine emoţii.

Aşa cum ţi-am mai spus, deviza maratonului este „Hoinari prin trecut”. Căci atât pe traseul de maraton cât şi pe cel de semi-maraton, concurenţii vor evolua prin zone în care mai există acele gospodarii temporare „colibe” (case modeste) şi grajduri, unde „mocanii” din satele vecine mai urca în lunile de vară cu animalele „la vărat”, pentru ca iarba de pe lângă sat să fie cosită ca nutreţ pentru iarnă. De fapt, la Crucea Crencii – pe unde vor trece concurenţii – până de curând colibele şi grajduriele erau folosite pentru „iernat”! Coseau fânul şi-l depozitau în căpiţe lângă grajduri apoi îl consumau iarna „la faţa locului”, deoarece relieful nu le permitea să-l transporte în sat. Dar mai multe despre Maratonul Apuseni poţi afla de pe site-ul acestuia: www.maratonapuseni.ro unde sunt postate şi imagini de pe traseul care se desfăşoară între staţiunea Muntele Băişorii (unde va fi STARTUL şi SOSIREA) şi văile Poşaga-Sagagea.

Descrierea traseului o poţi citi mai jos:

Particularităţile zonei
Particularităţi ale zonei determină şi particularităţi ale traseului. Două sunt mai importante:
1.Traseul va începe cu o urcare, lină la început, apoi tot mai accentuată, până în punctul de maximă altitudine al traseului 1.714 m, sub vf. Pietrele Mărunte, de unde va urma aproape numai coborâre până la jumătatea traseului.
2. A doua jumătate a traseului este mai ales în urcare. Asta ne va aminti că nu alergăm pe pista unui stadion, ci pe munte!

Traseul de maraton are 39,5 km şi 1860 metri diferenţă de nivel. Îl putem descrie ca având patru tronsoane, primul şi al patrulea fiind comune pentru maraton şi semi-maraton.

Traseul de semi-maraton măsoară 21,5 km. şi e format din tronsoanele 1 şi 4 ale maratonului, legate între ele printr-o „bretea” de 1,2 km. Diferenţa de nivel este de 913 metri.

Izvoare sunt puţine pe traseu. În afară de cele două unde vor fi PA2 şi PA3 (pentru a mai scurta textul voi folosi următoarea legenda: PA-punct de alimentare, PH -punct hidratare, PC- punct de control, AO- arbitru observator), mai semnalăm în text trei, dintre care doar două amenajate cu ciurgau (scoc sau teavă) . O singură zonă, de vreo 50 de metri (urcare), necesită atenţie; poteca este cu pietriş. O zonă este cu stâncă (dar cu o înclinaţie nu prea mare) ce presupune, eventual şi folosirea mâinilor, dar se poate urca şi doar cu ajutorul beţelor. Dacă stânca va fi udă, vom monta o coardă fixă. Pe traseul de maraton se află în ordine: PH Coltul Rotund (km. 6,3), PA1 Bocsesti (km 12,2), PA2 Valea Sagagii (km 19), PA3 Izvorul Belioarei (km. 25,4), PA4 Valea Tisei (km. 32,5) PA5 Valea Vadului (km. 36 ). Desigur la SOSIRE va exista înca un PH!

Traseul de semi-maraton nu trece prin PA2 si 3!

Puncte de control vor fi în numar de 4: Pietrele Marunte, Valea Sagagii, Valea Tisei si Valea Vadului. În alte 14 puncte de pe traseul de maraton, mai ales în locuri cu ramificaţii de drumuri/poteci sau schimbări de direcţie, vor exista unul-doi arbirtri – observatori.

Tronsonul 1
STARTUL: Din staţiunea Muntele Băişorii, din faţa Pensiunii Andreea, (alt 1.345m), 400 de metri pe şosea (se va opri circulaţia la ora de start), apoi se coteşte la stânga prin pădure, pe un drum forestier până în punctul „La Plopiş” (AO), până unde sunt 1,8 km şi unde drumul se ramifică. Se va ocoli vf. Buscat din faţă, continuând spre dreapta pe un vechi drum al localnicilor, la început în urcare mai susţinută, apoi, înainte şi după Izvorul Găbrienii pe curba de nivel. Izvorul e la circa 10 metri în stânga potecii ce trece peste pârăul respectiv, dar din el se poate bea doar „ciobăneşte”. Această zonă de „respiro” – teren aproape orizontal – continuă până în poiana Buhuia, după care urmează chiar o uşoară coborâre până în poiana Şesul Cald, acum şantier. Aici reîntâlnim drumul care duce până pe cupola Muntele Mare şi care a ocolit vf. Buscat prin stânga. Se continuă încă 900 de metri în urcare lină pe drum, până la locul ştiut de bătrâni sub numele de „Colţul Rotund” (dinamitat când s-a realizat drumul). Până aici am alergat în urcare 6,3 km, aşa că ne putem rehidrata la acest PH cu apa Bilbor energizata. De aici se părăseşte drumul principal, se coteşte la stânga pe un drumeag ce va deveni potecă. Zona e o păşune invadată de vegetaţie pitică, mai ales ienuperi. Se atinge cota1.714 m, nu departe de unul dintre vârfurile Pietrele Mărunte, până unde am parcurs 7,2 km. Suntem în punctul de altitudine maximă al traseului, unde este primul punct de control PC 1. De acolo se coteşte iarăşi la stânga pe o potecă firavă, dar vizibilă, care coboară spre pădure şi apoi pe un culoar din pădurea de conifere. Apoi se iese din pădure în fosta poiana Stauina Runcanilor, inclusa acum în defrişarea zonei. Se aleargă tot pe un drum şi în curând întalnim un izvor cu „ciurgau” pe stânga. Ajungem apoi la Crucea Crencii (AO), unde mai sunt câteva vechi „colibe”, grajduri şi un gater. De aici se coteşte la dreapta prin fânaţ, se traversează un pârâu mlăştinos (izvorul văii Tisei, care, din cauza meandrelor ce urmează spre aval, e numit plastic şi Apa Rătăcită). Se urcă panta scurtă din faţă, apoi pe curba de nivel se ajunge la colibele Bocşeşti, aflate la 1.190 m altitudine. Aici se află primul punct de alimentare – PA1. Am parcurs până acum 12,2 km. De aici traseul de semi-maraton coteşte 90˚ la stânga, pe un drumeag ce coboară lin şi duce după 1,2 km la colibele Ştiolne (AO) unde reîntâlneşte traseul de maraton pe care va continua încă 1,4 km în coborâre pe un drum înierbat pâna la PA4, Valea Tisei.

Tronsonul 2
De la PA 1 Bocsesti, pe drumul forestier al cărui capăt se află aici, se pleacă în alergare prin pădure, cam pe curba de nivel. După 1,7 km se părăseşte drumul forestier(AO), se coboară la stânga pe un drum secundar care ne scoate din padure, iar după alte câteva minute, dintr-o mică şa al acestui Deal al Ţiculu (AO), drumeagul coteşte la dreapta spre sat. Îl vom urma şi vom alerga curând pe o uliţă a satului Săgagea. La ramificatii, vom urma uliţa cu marcaj, adica cea mai alergabila. La o ramificatie spre dreapta, veti gasi un arbitru (AO). Spre finalul coborârii pe aceste uliţe, pe un bot de deal trecem printre cele doua bisericuţe ale acestui sat care pare un colt de rai. Dar daca am putea sta de vorba cu oamenii locului, am afla ca aici s-a suferit ca în iad în anii ’50 când localnicii îi ajutau pe partizanii anticomunişti din zonă. Există şi cărţi care relatează acele suferinte. Se ajunge curând la drumul principal, chiar la o intresectie, unde e şi ieşirea din sat. Am parcurs până aici 16,5 km şi ne aflăm la 792 metri altitudine. De aici se aleargă pe drumul comunal în coborâre uşoară încă 2,6 km. până la PA2 aflat lângă un izvor amenajat lângă o casă a cătunului Valea Săgăgii. Aici e şi al doilea punct de control PC2. Se aleargă apoi tot pe drum înca 3,6 km spre şi prin satul Belioara. La km 22,7 ne aflăm la „Gura Belioarei” (AO), punctul cu cea mai joasă altitudine a traseului: 564 metri. Pe dealul din faţă e mica bisericuţă de lemn a satului. Cotim la stânga în urcuş lin pe drumul ce însoţeşte pârâul Belioara. În curând, ne aşteaptă pe dreapta un „ciurgau” cu apa de izvor, dacă setea nu ne mai păsuieşte pana la PA3 aflat la circa doi kilometri mai departe. În faţă avem mereu impresionantul abrupt al muntelui Scăriţa-Belioara, care are pe platou „Şesul Craiului”, renumita rezervaţie geo-botanică. După 1,4 km de la Gura Belioarei trecem pe lângă Colţului lui Balmoş (stâncile roşcate din faţă-dreapta), iar după încă 1,3 km ajungem la Izvorul Belioarei,unde e al treilea punct de alimentare – PA3, plasat lângă un izvor amenajat. Suntem la kilometrul 25.4 al maratonului.

Tronsonul 3
Ne aflăm la baza impresionantului abrupt al Scăriţei. Cotim la stânga pe un drum îngust; de aici şi până sus, pe platou, găsim şi semnele de marcaj turistic punct roşu şi cruce roşie. Două foste gospodării sunt înlocuite acum de două căsute de vacanţă. Intram pe poarta de lemn tip maramureşean care anunţa una dintre ele, care rămâne în stânga. Căci noi părăsim drumul ce duce la ea, cotind dreapta prin poarta din gardul fânaţului în pantă prin care găsim o potecuta. Din mijlocul fânaţului (AO) intrăm spre dreapta în pădurea prin care ne conduce poteca şi semnele de marcaj amintite şi unele specifice maratonului. La ieşirea din pădure trecem o mică zonă mlăştinoasă, cotim apoi la dreapta (AO) şi urmăm semnele de marcaj, în urcare printre tufişuri pe o potecuţă vizibilă. La început poteca e acoperită cu pietriş, apoi o zonă stâncoasă scurtă ne va solicita atenţia, eventual vom folosi şi mâinile pe prize sau pe coarda pusă de organizatori. (AO-Salvamont). Se trece apoi alternativ prin zone de pădure şi prin poiene; ultima poiană – „La Măteoaie” – are două gospodării părăsite. Din şaua de deasupra acestora (AO), urcăm spre dreapta pe lângă pădure timp de câteva minute. Apoi vom intra în pădurea din stânga, unde vom alerga pe un drum tapetat cu frunze ce urcă lin şi apoi iese în păşune. În faţă e Dealul Româneasa. Un drum, marcat ici şi colo cu semnul cruce albastră şi cu panglicile puse de organizatori, ne conduce spre stânga. Punctul unde trecem pe partea opusă a culmii Româneasa se află la 1.240 metri altitudine. De aici, drumul inierbat pe care suntem, coteste spre dreapta. Peisajul din faţa ochilor e de basm! Departe, în faţă, zărim cabanele din staţiunea unde suntem aşteptaţi cu aplauze şi lichide reconfortante! Aşa că… să-i „dăm bice”! Ne bucurăm că urmează o lungă şi plăcută coborâre. Vom coti curând la stânga AO) spre Colibele Ştiolne, unde reîntâlnim traseul de semi-maraton (AO). De aici cotim spre dreapta, în coborâre lină pe un drum înierbat, plăcut la alergare, având în faţă, pe versantul opus al văii Tisei, colibele Zăpodie. Unde drumul ajunge la pârâu (cota 1.090 m), punctul de cea mai joasă altitudine a semi-maratonului, se află al patrulea punct de alimentare – PA4 şi al treilea punct de control – PC3. Am parcurs deja 32,5 km!

Tronsonul 4
Traversăm valea Tisei şi urcăm printre colibe. Ajunşi în culmea Dealului Boinic (cota 1.233 m, AO ), ne vom bucura de ultima coborâre a traseului, oblic spre stânga, pe un drum ce ne duce în Valea Vadului, la 1.098 metri altitudine Traversăm pârâul pe un podeţ pietonal. De aici ne mai aşteaptă 5,3 km şi 270 m diferenţă de nivel în urcare până la SOSIRE. Urmăm spre amonte drumul care însoţeşte valea, o traversăm iarăşi pe versantul opus, urmăm un drum de tractor şi ajungem curând la un drum forestier larg. Aici profităm de al 5-lea punct de alimentare – PA5, căci mai avem încă 3,4 km până la sosire. Aici va fi şi al patrulea punct de control – PC4. Continuăm pe drumul care intră în pădure şi urcă lin. Acolo unde acesta traversează din nou valea şi coteşte spre dreapta, ştim că mai avem doar 1,2 km până la SOSIRE.

Aşa cum am spus la început, situaţia din teren ne-a obligat să vă propunem un traseu „mai altfel”. Sperăm ca asta să fie o provocare, să vă incite a participa la Maratonul Apuseni şi să vă simţiţi „Hoinari prin trecut”. (Dinu Mititeanu)

Mihai Vasile

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia