Azi am primit vizita unui prieten, la cafeaua de dimineață. Unul care poate nu credea că la mine la biserică chiar e festival de credință, nu simplu, doar credință.
Așa, și stăm, adică punem cafeaua în ibric, mai schimbăm două vorbe, cînd încep să urle difuzoarele de la biserică. Ăsta, în prima fază se sperie, apoi zîmbește, și îmi dă dreptate. Mai mult, îmi spune că îl enervează și pe el aceste obiceiuri, completînd și spunînd că nicăieri în Grecia (țară mult mai ortodoxă-dacă îmi este permisă exprimarea-decît a noastră) nu se întîmplă niciodată un asemenea spectacol nereușit. Omul merge des acolo, fiind ceea ce se cheamă un credincios adevărat. Oamenii stau, ca oamenii, în interiorul bisericii, nu există difuzoare, e evlavie, nu spectacol.
Și uite așa a trebuit să ne întrerupem conversația de mai multe ori, fiind acoperiți de decibelii care răsunau din difuzoare. În curtea bisericii, nimeni (nu ca în zilele de duminică, atunci cînd acolo le place, pe stradă sau în curte). Nu de alta, dar e o zi lucrătoare, nu e soare…Și totuși, preotul nu a renunțat la bunul obicei de a da la maximum boxele. Știm, e Sfîntă Mărie Mică, e sărbătoare, dar chiar așa tămbălău să faci…Și-apoi, dacă ar fi să te iei după numele sărbătorii, ai putea să dai sonorul mai încet…Altceva era dacă era Sfîntă Mărie Mare, atunci mai înțelegeam.
3 comentarii
fara circ nu se poate in Ro:(
„Altceva era dacă era Sfîntă Mărie Mare, atunci mai înțelegeam.” :)) Deci, nu ai scapat nici de data asta 😛 Sper ca ti-ai facut o lista cu „sarbatori mari”, momente cand e bine sa pleci de acasa de dimineata…
poate asta e un semn ca te vor aia la biserica….