Că s-a mutat iarna mai spre primăvară am văzut cu toţii în anii din urmă. Iarna autentică începe prin februarie şi se încheie undeva spre sărbătoarea Paştelui. Poate de aceea nu m-am grăbit să vă povestesc despre infotripul la care am participat, la mijlocul lui noiembrie, la invitaţia domnilor Florentin Mocanu şi Cristian Pitulice de la Edelweiss Travel.
În Bulgaria n-am petrecut mai multe zile de vacanţă din 1990. De atunci încoace n-am făcut decât să merg cât mai repede spre Grecia sau Turcia, încercând, de cele mai multe ori cu succes, să nu cad în capcana radarelor puse după colţ, ale poliţiei lor foarte dornică de euro… 5, 10, 20… după cum stă cazul. O singură dată n-am văzut radarul dar spectacolul a meritat! Omul care m-a oprit învăţase româneşte aşa că, după ce mi-am plătit greşeala(!), nu mai puteam să scap de explicaţiile lui zeloase: pe unde este drumul bun, pe unde sunt gropi de abia le treci cu autocamionul, unde faci la dreapta, unde la stânga, unde neapărat trebuie să mergi înainte. Chiar şi pe unde mai sunt ascunşi alţi colegi de-ai lui, am aflat doar în câteva minute!!!
De data aceasta am mers în Bulgaria fără nici o grijă. Un autocar m-a scăpat de problemele altor deplasări. Am primit cu plăcere invitaţia prietenilor de la Edelweiss Travel, mai ales că în program era trecută vizitarea mult lăudatelor zone de schi din munţii Bulgariei. În cele trei zile am vizitat pe îndelete staţiunea Bansko şi mai în viteză Borovets-ul.
Din principiu nu-mi place să călătoresc noaptea. De aceea m-am bucurat când am auzit că plecarea este la ora 10 dimineaţa. În sfârşit voi avea prilejul să văd şi eu mai mult decât panglica de asfalt care se desfăşoară înaintea mea.
Bulgaria, o ţară care până în apropierea Sofiei pare că este golită de populaţie, se însufleţeşte împrejurul capitalei şi la sud de aceasta, acolo unde zona de munte îi conferă un farmec aparte.
Sunt bucuros văzând că, luând-o la stânga pe centura Sofiei, aceasta este pe multe porţiuni, mult mai bună decât era în urmă cu câţiva ani.
După lasarea întunericului ajungem la Bansko, la hotelul de 4 stele numit Belle Vue Residence. Primul lucru pe care-l observ în holul unde aşteptam cheia camerei în care vom rămâne în următoarele trei nopţi, este şemineul în care ardea un foc de lemne făcând ca atmosfera să fie cât se poate de caldă şi primitoare. Voi afla în următoarele zile că acestea există în toate hotelurile iar dacă vei căuta cu atenţie vei găsi şeminee chiar şi în unele camere. Obosit, am văzut ca prin vis camera frumoasă, extraordinar de mare, cu un pat în care nu ştiai dacă ar trebui să te culci de-a lungul sau de-a latul lui, cu o baie unde apa caldă abia aştepta să-ţi scoată oboseala din oase.
Bansko este o staţiune în dezvoltare. De aceea, cel puţin la o primă vedere, eşti neplăcut surprins de destul de multele spaţii virane dintre hotelurile ultraelegante. Dar această imagine se estompează destul de repede, ajutată şi de curăţenia care ne înconjoară. Cum mi-am dat seama de acest lucru? Foarte simplu! După trei zile de alergătură continuă de la un hotel la altul, dintr-o staţiune la alta, nici un fir de praf nu se aşezase pe pantofii noştri!
Este greu să vă vorbesc despre toate hotelurile pe care le-am vizitat. Bineînţeles că cele mai frumoase impresii mi-au lăsat hotelurile cele mai bine cotate, cele de 4 şi 5 stele.
Pe primele trei locuri în preferinţele mele ar fi hotelurile Premier, Gardenia şi Katarino, acesta din urmă aflat însă la 10 km distanţă de staţiunea Bansko. Este deosebit de greu să alegi. Multe alte hoteluri, deosebit de elegante te aşteaptă în Bansko: Regnum, St. Ivan, Bansko SPa & Holidays, Bulgaria, Roca Villa dar şi parcul Pirin Golf. Nu am amintit despre Kempinski Hotel Grand Arena, cel mai lăudat din Bansko, doar pentru că nu a avut plăcerea să-l vedem pe viu. Fotografiile din pliantele de prezentare sunt însă edificatoare. Dintre hotelurile cu mai puţine stele dar cu multă căldură sufletească, locuri unde te poţi simţi ca acasă în familie, nu pot să nu amintesc de Martin sau Vien.
Oferta este deosebit de bogată, aşa că numai contactând Edelweiss Travel (aici) veţi putea alege sejurul care să îmbine frumosul cu utilul, eleganţa hotelurilor cu suma pe care v-aţi propus s-o cheltuiţi dar şi cu posibilitatea petrecerii timpului liber, fie în incinta hotelului, fie pe pârtiile de schi, fie pe potecile munţilor înconjurători unde vârful Vihren (2914 m.) este cel mai înalt din zonă şi al doilea din Bulgaria, după Musala (2925 m).
Bansko, este în primul rând, o staţiune de schi, cu pârtii care pornesc de la altitudinea de 2.600 m., se încheie la 930 m. Ele au o lungime cumulată de peste 75 de kilometri. Helicopterul aflat lângă staţia de pornire a telegondolei este un avertisment despre dificultatea pârtiei dar şi un îndemn la prudenţă şi la nedepăşirea cunoştinţelor personale în practicarea schiului.
Acest adevărat paradis al schiului, cotat ca cel mai bun din Europa de est, aflat relativ aproape de România, a devenit din 2009 locul unde se desfăşoară etape ale Cupei Mondiale de schi. Tot despre Bansko, stele ale schiului mondial ca Alberto Tomba, Hannes Trinkl, Mark Girardelli, Franz Klammer, Rosi Mittermaier, Reinfried Herbst, Janica Kostelic, Kjetil Andre Aamodt, Hanni Weirather-Wenzel, Andreas Wenzel sau Gustavo Thoeni, au numai cuvinte de laudă. Şi dacă lor le place zona, până când un astfel de domeniu va apărea şi în ţara noastră, poate că ar fi bine să mergem şi noi la Bansko măcar pentru a verifica spusele acestor mari schiori!
Mai multe fotografii făcute la Bansko, în acest infotur, puteţi vedea aici.












