Învierea Domnului
„Hristos a înviat din morți
Cu moartea pe moarte călcând…”
Glasurile mirenilor răsună la unison și, un pic mai încolo, flori proaspete își înfioară capetele în țintirim deasupra mormintelor cu pământ reavăn, proaspăt săpate… E vremea narciselor ce plâng și râd, a lumânărilor aprinse la căpătâiul celor dragi, care ne-au legănat cândva copilăria… Pentru fiecare dintre noi, sărbătorile pascale aduc puțină curățenie în cuget și în suflet… E anotimpul gândurilor bune, al speranțelor scuturate de orice orgolii ieftine și de ipocrizie…
Tintoretto – Drumul crucii
Cu neprefăcută smerenie, oameni din sate și de la oraș se adună în preajma altarelor, așteptând împăcați semnul de mare bucurie: „Veniți de luați lumină!” Cupola bisericii este iar asaltată cu miresme dulci de mir și tămâie.
Lumina Sfântă de la Ierusalim
Vin creștinii să se roage, e singurul lor mod de a cuprinde în inimă ÎNVIEREA. Au lăsat acasă cozonacii rumeni, caișii înfloriți și perdelele curate la geam. Cu ochi de îngerași, copiii încearcă să înțeleagă – pentru întâia oară – de ce a murit și a înviat Isus… pentru cine ne rugăm noi toți, cu capetele plecate… Catapeteasma bisericii strălucește acum mai mândră ca oricând.
Răstignirea
Jale și bucurie se strâng laolaltă pe buzele credincioșilor, când încep să cânte într-un glas cu preotul slujba înălțătoare de înviere.
Sfințirea Darurilor – foto Casian Balabasciuc
E cald printre icoane și e cald și-n inimi! Din bolta înaltă s-a pogorât duh blând… Ce pace e pe sfintele imagini de pe pereți – cu mucenici, cu îngeri și arhangheli! Dinspre altar, lumina învăluie deodată catapeteasma-ntreagă, apoi face încet înconjur printre oameni… „Veniți de luați lumină!” Atinși de calda pâlpâire, mirenii vin cu capete plecate și își aprind cu toții lumânarea… Iar flacăra ei pâlpâie curată, în fiecare palmă! E noaptea caldă de-nviere! E noaptea când patimile ard, când scrum se fac orice mânii… Și când trufia cade! Și gândul bun răzbește prin tării.
… Iar jos, în sat…
Prin pomi e ciripit și cânt,
Văzduhu-i plin de-un roșu soare
Ciocnitul Ouălor – foto Casian Balabasciuc
Și sălciile-n albă floare
E pace-n cer și pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți în vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: Hristos a înviat!
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Pe deal se suie-ncetișor
Neveste tinere și fete,
Bătrâni cu iarna vieții-n plete;
Și-ncet, în urma tuturor,
Vezi șovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână. (La Paști – George Coșbuc)
HRISTOS A ÎNVIAT!
