Cică Gyula are doar 35.000 de locuitori dar primește cîteva sute de mii de turiști anual. Am nimerit ca orbul Brăila, nu știam că orășelul acesta a atît de interesant. Las la o parte povestea cu castelul construit la 1405 (0 găsiți pe google) și vă vorbesc de orașul-viu. Deși, hai, că o digresiune tot pot să fac și să vă spun că la Gyula s-a născut tatăl lui Albrecht Durer dar și Erkel Ferenc, compozitorul muzicii imnului național ungar. Așa că la partea cu istoria stau bine băieții.
Să revenim la partea cu orașul viu.
Cei din Gyula, ăștia 35.000 de cetățeni, au, în fiecare an, așa:
-Festivalul Cîrnaților (au un combinat tare de tot acolo)
-Festivalul Internațional al Pălincii Distilate (prima pălincărie din Gyula a fost înființată de Harrunhern Janos în 1731 iar acum, pe un deal din apropiere se poate vizita manufactura de țuică, de unde se și pot cumpăra produse la prima mînă)
-Zilele Muzicii din Gyula
-Campionate naționale, europene și mondiale de agility canin (curse de agilitate cu cîini, am chiar văzut afișe excepționale în scurta mea vizită aici)
-Festivalul Mulțimii Văii Crișurilor (ceva ce ține de folclor din cîte am înțeles, ceva de amploare)
-Festivalul Shakespeare, care se ține în fiecare an, de cincizeci de ani încoace (chiar acum era plin de afișe în oraș cu o piesă a lui Purcărete)
-Campionatul de Motocros
-Cupa Băii Cetății, cu dueluri din vremuri istorice, concursuri cavalerești, jocuri din popor
-Festivalul de Dansuri ale Ungurilor de Pretutindeni
-Festivalul Internațional al Mierei și al Turtei Dulci cu Miere
Bun, hai să vedem ce mai au băieții:
-Băile Cetății Gyula. Astea sînt așa, cam 9 hectare, cu patru intrări circulare, pe patru poduri. Un bilet de adult e cam 30 de lei, dar ai ce face de la 09.00 la 21.00, fără probleme. Odată că poți mînca la niște terase excelente, la prețuri accesibile. ( Un exemplu de meniu ar fi gulyas, la supă, și somn cu cartofi la felul al doilea. Asta costa 15 lei).
Sînt nu mai puţin decît 20 de bazine iar toată desfăşurarea aceasta de forţe are loc într-un veritabil parc natural ce se constituie într-o grădină botanică. Trec şi peste partea de wellness, de masaj, de efectele apei termale în tratarea diverselor afecţiuni şi spun că aici, în acest parc, ai tot ce îţi trebuie pentru a te simţi perfect (gelaterii, cofetării, restaurante, şezlonguri, jeturi de apă în bazin, de toate formele şi de toate dimensiunile, umbră, soare, servire ca la carte).
Şi acum cu oraşul propriu zis.
Casele sînt scunde, dichisite, toate au flori la ferestre sau în faţa lor. Ai zice că eşti într-un orăşel austriac. Terase la tot pasul, un trenuleţ cu translator care face turul oraşului, ambarcaţiuni care, la fel, fac turul oraşului dar pe un canal navigabil.
La restaurant chelnerii sînt specializaţi. Te întreabă în ce limbă vrei să vorbeşti şi în funcţie de asta „primeşti”un chelner cu care te descurci fără nici o problemă.
Mă opresc, pentru că v-aţi prins. La 40 de kilometri de frontiera cu România, cum ieşi pe la Salonta, e oraşul ăsta de care vă tot zic, Gyula. Care, ce naiba, că e tot un oraş, un fel de Gherlă de-a noastră (aici poate alegerea nu a fost inspirată, pentru că gherlă înseamnă şi altceva în româneşte). Ungurii nu sînt nici mai deştepţi nici mai proşti decît noi dar ne bat clar la partea asta cu turismul. Clar de tot.
3 comentarii
In Gyula e o comunitate mare de romani
ai uitat să dai link (citiţi şi alt articol interesant pe această temă), dau io http://www.ftr.ro/articol-la-bai-la-gyula-47.php hahahaha.
Domnul Emil,
Ce înseamnă să fii cu bibliografia si lecturile la zi, domnule! Lucru bun!