Neobosit. Uşor gânditor, în ultima vreme… Mai mult taciturn decât guraliv… Poate că aşa devii după ce petreci zi-lumină în perete, montând ancore, stand sprijinit în scăriţe, ciocănind stânca să vezi dacă ai găsit cel mai bun loc pentru regrupare… Redevine inimos când îţi povestește despre o fisură nouă pe care a zărit-o în peretele de deasupra Peşterii Muierilor sau despre 5 „linii” noi care ar putea deveni încă un „poligon” de antrenament în Cheile Dâmbovicioarei pentru cei care vor să se inițieze în tainele alpinismului… El este DAN VASILESCU.
Dan Vasilescu în traseul Grota lui Hili din Cheile Turzii
Tinerii pe care a reuşit să şi-i apropie şi care au învăţat pentru prima data de la el să pună bucla în piton, să facă optul prin urmărire sau să-şi asigure coechipierul în coardă îi spun simplu: ‘nea Dan! E un semn de respect şi de asumare a identității de alpinist.
Foarte mulţi au căutat să-l ia ca model, chiar dacă au plecat departe, peste mări şi ţări… Foarte mulţi răspund la un simplu apel telefonic de-al lui şi vin în ţară la Întâlnirea veteranilor sau la Festivalul de film montan de la Căminul Alpin din Buşteni… Şi mai mulţi – aproape neștiuți – bat traseele sale de alpinism clasic în pereţi de un farmec plin de măreție: „Brândușa de toamnă”, „Diedrul cu brazi” sau „Păianjenul galben” (în Masivul Buila Vânturariţa); „Ruxi”, „Pintenul dorului”, „Creasta Sfinxului” sau „Eiger” (în Cheile Galbenului – Baia de Fier); „Surplomba rândunelelor”, „Peştera urşilor” sau „Marele tavan” (în Cheile Oltețului -Polovragi). Dan Vasilescu are încă foarte multă putere pentru a dărui energie pozitivă.
Ce face – face simplu. Nu caută lauri. Nu se împăunează cu laude. Cel mai mult, vorbesc mâinile lui. Palme mari, muncite mult… Parcă au împrumutat ceva din duritatea pietrelor. Dar şi din căldura lucrului făcut din inimă, ca să dureze mult.
Ultima dată, am urcat în noul său traseu de VIA FERRATA în Cheile Galbenului, lângă Peştera Muierilor, la puţin timp după ce tinerii din echipa lui Saşa Halibei curățaseră cele 6 lungimi… Traseul este supeeerb!!! Începe uşor, cu două lungimi unde ai senzația că poţi escalada chiar şi fără asigurare… Apoi, începe un pasaj de angajament, cu o trecere uşor derutantă, descendentă, prize frumoase – tipice pentru pereţii calcaroşi: buzunare, clepsidre, urechi stâncoase – după care se intră pe un culoar formidabil între două stânci cu măceși şi mesteceni în vârf… Dacă te uiţi puţin înapoi, peisajul îţi taie respirația, pur şi simplu!
De recomandat pentru toţi cei care se simt atrași de frumuseţea verticalelor, chiar dacă nu au experienţă în alpinism.
Dar… să lăsăm pozele să vorbească…
Dan Vasilescu este un reper în istoria alpinismului românesc. Este omul care face legătura între generaţii, trecând peste orgolii au prejudecăți de „vârstă”, „clasă”, „tehnică”, „provenienţă” sau „adjudecare”.
Dan Vasilescu este un făuritor, în sensul bun. Un om care știe foarte multe, poate şi vrea, lasă urme… impresii… emoții şi amintiri plăcute. Jos pălăria, ‘nea Dan!
Dacă vă abateți puţin pe la Baia de Fier, nu ezitați să intrați în cel mai frumos traseu de via ferrata de la noi din ţară!!! Merită!!!
2 comentarii
L-am cunoscut pe Dan cu ocaziile ivite pe parcursul campionatelor nationale ale anilor 70-80. Pentru mine a constituit un model, prin seriozitatea si tenacitatea de care dadea dovada in orice imprejurare. Am avut multe de invatat de la Dan, acesta fiind un maestru incontestabil in acest ninunat sport.
un om deosebit pt care am toata stima