Cronica inversă…
Cum zice si titlul, incep cu sfarsitul.
Am pierdut. Regula cu scrisul la noi e că dăm niște libere la final și cine pierde ăla scrie cronica. Doar că pe mine m-au cam păcălit colegii…, poate pentru că sunt mai nou. Dar de acum o să fiu mai vigilent și la faza asta, că văd că tertipurile sunt parte din joc. Deci:
La aruncarile libere care dau scriitoru’ vin repede de la vestiar si mi se zice:..”dă una ,ca-i destul” . Dau una, binenteles, si mi se zice: “tu scrii cronica, pentru ca ai pierdut”. De fapt destulu’ ala era ca sa pierd, nu ca sa castig.
Ma rog…daca-I musai, cu placere.
Inainte de asta a fost 3 la 2 pentru albi. Pentru că albii au revenit senzational si pentru ca domnul Chertes a jucat bine de tot de aia e si MVP, titlu dat de comun acord la masa de după, dar fara inmanarea cupei.
Inainte de asta a fost 2 la 2 pentru ca albii ne-au egalat pe un fond de oboseala si ratari inexplicabile ale negrilor. Inainte de asta a fost 1 la 2 pentru ca albii au reusit cu greu sa castige un meci, desi erau 5. Inainte de asta a fost 0 la 2 pentru ca le-am scos baschetul din cap si pentru ca atît Ciuca cît si Silviu au dat de trei ca in tinerete. Inainte de asta a fost 0 la 1 pentru ca i-am luat tare si eram odihniti si de fapt asta e realitatea.
Scurt pe doi, asta a fost partida de sambata, a la prochaine! (o cronică de Oli Botezan)
