Din prima clipă în care am deschis ochii, azi dimineață, am știut că o să fie o zi senzațională. Bine…de fapt și de drept…știam de aseară, de când s-au anunțat loturile celor două echipe. Imediat l-am sunat pe Ovidiu Blag și am zis…”Cum facem, bre, nea Ovi?”…”Ca de obicei. Îți scriu dimineață și aia e. Ne vedem la fără zece.” Asta pentru a mă asigura că vor fi îndeplinite toate condițiile necesare pentru buna desfășurare a acțiunii.
Ajunși la sală…am băgat pe foc. Două echipe, cinci pe cinci.
Gazdele…în oridinea numerelor de pe tricou…Blag, Ciucă, Rus, Mădălin și Gherman. Noi…Lăpușan, Chertes, Miclăuș, Oli și cu mine. La casele de pariuri eram favoriți. Noi aveam 1.86, iar ei 2.75. Egalul era 4.25. Doar nu eram proști să luăm cota mai mică, nu? Am terminat egal…3-3 la general, după ce noi am câștigat în ultima secundă a meciului 6.
La finalul confruntării, Daniel Rus a fost ales MVP. Bine…sursele noastre prezente la sală spun că Paul Gherman a înaintat deja o contestație la Tribunalul de Arbitraj Sportiv, doar că cei de la Lausanne nu s-au întrunit încă pentru a judeca acest caz.
Revenind la sală…a urmat sarabanda loviturilor libere. După prima serie…am rămas doar doi care ne luptam pentru a nu scrie cronica. Eu și Chertes. După ce am înscris două din trei…am început să-mi ascut creionul…știam ca Flo va marca trei din trei. Așa a și fost.
Sub semnul egalului a stat și repriza a treia sau „sfertul cinci”. Știu că suna ciudat „sfertul cinci”, dar la noi chiar există. E un sfert care durează mai mult decât toate celelalte la un loc.
Până sâmbăta viitoare, cănd slobozâm iară dhibolii la halău, vă doresc „la revedere” și-o săptămână frumoasă. Hai…că dacă e…vorbim!
