Dacă Pămîntul s-ar prăbuși, definitivo, Mihai Lăpușan ar face un pic de caterincă de chestia asta. Nu se știe dacă asta e o mască pentru a ascunde în spatele ei o mare sensibilitate, nici nu e bine de cercetat, dar dă bine.
Azi e ziua lui. Și pentru pmob-iști e un fel de sărbătoare suplimentară, pentru că suntem foarte mulțumiți că e unul de-al nostru.
Cînd a ajuns la baschetul nostru cel de toate zilele eu personal am fost sceptic în ceea ce privește ideea celui care l-a adus printre noi. Nu de alta, dar omul fiind de fapt baschetbalist la origine, m-am gîndit că o să ne strice joaca, aducînd prea mult profesionalism.
Surprinzător, poate, m-am convins de contrariu. Dacă Mihai Lăpușan știe baschet asta nu înseamnă că monopolizează jocul, ba dimpotrivă: oferă mai degrabă pase, joacă mai mult pentru a-i pune în valoare pe cei mai nepricepuți, nu acceptă niciodată titlul de MVP, nu face paradă de cunoștințele lui în materie. Și asta place. Ne place asta tuturor.
Îl cunosc încă de pe vremea cînd lucra la Radio Cluj, și-atunci omul fiind mereu cu zîmbetul pe buze, pus pe șotii, încercînd să rupă rutina. De-atunci încoace se pare că și-a luat destinul în propriile mîini și independența aceasta relativă îl prinde.
Mihai Lăpușan e sufletul petrecerii, dacă e vorba să petrecem, dar povestea asta cu sufletul știe să o ducă și dincolo de petreceri, adică și-l pune pe tavă dacă simte că cel de lîngă el merită acest lucru.
Să îi spunem La Mulți Ani, așadar, și să-l lăsăm în pace să se distreze de ziua lui, alături de familia lui atît de mișto!
