La masa de după meci am realizat că jucăm împreună de 10 ani…Și, culmea, de cînd cu restricțiile, parcă ne înțelegem mult mai bine. Și la joc dar și unii pe alții, în particular.
Azi am beneficiat din nou de ospitalitatea extraordinară a lui Mihai Simu, mare om, mare caracter. Și ne place din ce în ce mai mult la el. Nu știu dacă și lui sau vecinilor, dar încă nu a protestat nici un vecin…
Bine, ne-am luat un pic de fratele lui, de Radu, dar nu cred că ăsta poate fi un motiv foarte serios ca să nu ne mai cheme.
Momentul zilei, poate al anului sportiv, l-a oferit însă Chertes. Vă spunem și cum: pentru că am fost șapte, unul trebuia să stea din cînd în cînd. Și, deși nu era rîndul lui, ne trezim că stă Chertes. Și-l întrebăm: ce faci frate, de ce stai?
Și vine replica anului: „am eu motivele mele”.
N-o să vi le dezvăluim, că n-am cerut voie, dar ni se pare unică declarația: stau pe margine pentru că am motivele mele…
Revenind la joc, deși nu știm dacă merită, el a fost unul lung. Poate prea lung. Dar asta ne place, să ne biciuim organismul.
Radu Simu a fost cam MVP-ul zilei, dar sperăm să nu citească această cronică și să și-o ia în cap.
Mihai Lăpușan a fost MVP-ul anului, dar anul nu s-a terminat încă.
Mihai Miclăuș i-a pus trei capace lui Ciucă, motiv pentru care umblă după el cei de la Cartea Recordurilor.
Chertes a avut motivele lui, așa că ne-a plăcut și nouă cum a jucat.
Mihai Simu a fost peste tot, înțelegeți și de ce dacă vă uitați la poze.
Ciucă a fost cel mai bronzat de pe teren, tocmai s-a întors din concediu și ne-a eclipsat. Pînă și soarele dimineții s-a așezat tot pe el, deși încercam și noi să ne bronzăm.
Eu scriu cronica, deci n-am voie să mă laud, nici să mă critic. Deși m-aș lăuda un pic…
No, cam asta a fost.
Plus repriza a treia, la care a venit și Rus, ca să fim 4 pe 4. A, da, și a apărut și Robiță Miclăuș, în aceeași formă sportivă de excepție cu care ne-a obișnuit.
