Ne-am strîns 10 mari și lați. Mă rog, unii nu chiar atît de lați în umeri, dar asta e altceva.
Și cum la ei erau doi mai baschetbaliști ca la noi (Gherman și Silviu Cristea), am zis că ne-o coc. Doar că socoteala din tîrg nu se potrivește cu rîul-ramul, care au ținut cu noi.
Așa că de la un 1-0 pentru ei am rezolvat pînă la urmă de un 4-1 pentru noi. Secretul? Cred că nu ne-am dorit mai mult victoria dar victoria s-a gîndit să ne facă o surpriză.
Cum o surpriză ne-a făcut și Radu Răcășan, care fără să știe de înețelegerile noastre care spun că sărbătoritul plătește masa, s-a apucat el să ia jocul pe el și să ne cinstească. Să îi spunem și cu această ocazie La Mulți Ani și să vedem ce face și pe teren, că vedem că în afara lui se mișcă foarte bine.
Și-acum, echipele:
Ei: Miclăuș (ne-a omorît cu alea de 3 iar pe mine m-a ținut tot meciul), Silviu, Gherman, Simu (remarcatul cronicarului) și Rus (evidențiatul sponsorilor emisiunii) și noi, adică Liviu, Chertes, Lemnaru, Blag și Oli (remarcatul tuturor, joc entuziasmant, punînd în umbră chiar și entuziamsul lui proverbial).
Ne gîndim cum s-o rezolvăm să nu facem pauză chiar pînă în ianuarie, dar vedem ce și cum.
Oricum, am salutat în picioare prezența lui Lăpușan, la masa de după, care ne încîntă ca întotdeauna cu felul său optimist de a fi (nu ca în teren, acolo unde își vede exclusiv de joc).
