Ne-a parvenit cronica dezastrului de săptămîna trecută. A durat puțin, pentru că să pierzi cu 6-0 la meciuri e echivalentul pierderii mai tuturor cuvintelor. Cum a fost posibil?
Păi echipele au fost compuse din cîte patru jucători și-atunci alergatul e esențial, ceea ce la noi, la perdanți, a fost destul de complicat.
Albii au fost Lăpușan, Bogdan, Miclăuș și Rus iar negrii (de supărare) au fost Gherman, Liviu, Chertes și Blag.
Ne-am bătut măr. O singură dată am fost pe acolo, pe la 10-10, în rest ioc.
A mai fost parcă un 13-0 în istorie ( pe care și l-a și inscripționat pe un tricoul Rus, cît să nu uite nimeni), dar aia se întîmpla într-un singur meci. Or asta, cu 6-0 la partide, asta n-a mai fost. Și-atunci era păcat să rămînă neconsemnat.
Așa, cît să ne mai răsucim un pic cuțitul în rană putem spune că Bogdan e piesă grea: practic dacă mingea e pe acolo, prin aer, pe lîngă panouri, ea ajunge în brațele lui orice ai face. Rus fuge, interceptează, recuperează…enervează, epatează și marchează coșuri de 3 cînd ți-e lumea mai dragă. Miclăuș e un monument de constanță la nivel înalt, se apără excelent și înscrie din poziția lui favorită mai mereu. Pentru Lăpușan ar trebui o rubrică separată: „nu faceți ca el”. Că nici nu aveți cum face precum el. De aia am și scos decernarea MVP-ului…
Mîine să sperăm că va fi mai mult echilibru…
