Mîine e un fel de zi mare, dacă socotim cum se potrivesc perfect datele. Adică să cadă 1 octombrie (prima zi în care am început să alergăm și să jucăm baschet acum 12 ani) exact într-o zi în care ne vedem.
După o socoteală așa, din burtă, se prea poate să se fi perindat de-a lungul acestor ani peste 100 de oameni pe la această mișcare, dar desigur avem cîțiva „statisticieni” printre noi care îi știu număra mai bine.
S-au legat aici prietenii trainice, asta e clar. Cu oameni care după ce și-au dat pase cu mingea și-au dat mai apoi mîna și în momente mai grele, de viață. Cum la fel de bine poate s-au și stricat prietenii, că nu e un loc chiar așa, zen…Dar important e că am făcut cu toții un pic de mișare, că am rîs și am stat în povești cît de cît.
Mîine nu avem ceva special în program. Special e că ne întîlnim și că mișcarea asta continuă continuă, ca să zicem așa…