Cînd ai „patru internaționali”pe teren toată șmecheria este să îi împarți doi într-o parte doi în alta. Atîta doar că în cinciul celor doi (Racovițan și Lăpușan) au mai ajuns doi buni (Simu cel Mare și Simu cel Mic), în timp ce la noi doar unul (Maier). Așa că am cam simțit că vom pierde…
La noi au fost doi „internaționali” (Jucan și Gherman), cu precizarea că Juchi poate fi considerat un om și jumătate. N-am fost departe să cîștigăm, dar pînă la urmă ne-au învins cu 3-2.
Negrii au fost așa: Jucan, Gherman, Maier, Chertes și Blag iar albii în formula Racovițan, Lăpușan, Simu Mihai, Simu Radu și Cristea.
Surpriza zilei a fost Silviu Cristea, pe care îl bănuiam că n-o să mai țină la joc, după o întrerupere de cîteva luni, perioadă în care a prins și două răceli rebele. Dar omul s-a încălzit, cum se spune, și-a făcut un joc chiar foarte bun. Tandemul Racovițan-Lăpușan s-a dovedit mai sudat decît se așteptau telespectatorii, cînd unul cînd celălalt ieșind în evidență mereu. Iar frații Simu au fost la înălțime (Mihai), respectiv la semi-înălțime (Radu), ultima remarcă fiind o mică glumă, pentru că Radu a fost printre cei mai constanți de pe teren. Constant bun, vrem să spunem, pentru că au fost și dintre cei constanți altfel (dar aici doar n-o să dăm chiar nume, că sînt dintre cei care scriu cronica).
La noi Jucan a fost imperial. Dar asta nu e o noutate. Secondat de Gherman și Maier, el a reușit pînă la un moment dat să ne coordoneze optim, dar apoi ne-am mai înmuiat. Nu neapărat din punct de vedere fizic ci poate mental, pentru că am ratat destul de mult. Chertes și cu mine am încercat cîte ceva și am reușit cîte ceva, dar împreună, în cinci, am arătat ca o echipă care s-a comportat bine, per ansamblu.
Ce să o mai lungim…Am pierdut dar nu toți: pentru că albii au cîștigat. Important, demn de semnalat adică, faptul că e a doua săptămînă consecutivă cînd nimeni nu a cerut asistență VAR, nu s-a văicărit și nu au fost comentarii, altele decît la masa de după…
Iar la repriza a treia a primit aplauze Miclăuș, care ne onorează constant cu prezența, chiar dacă încă nu își poate face intrarea pe teren.
