Într-o sâmbătă de mijloc de iunie s-a deschis pasajul Basarab. Curios să aflu câte ceva din istoria efectuării acestei lucrări, intru pe site-ul pasajulbasarab.ro şi iată ce citesc:
Construirea pasajului Basarab a început în anul 2000 şi s-a oprit în 2002 când, printr-o decizie politică (ce-mi place expresia asta!!!) lucrările au fost oprite, pierzându-se astfel un contract care avea finanţare europeană. În 2004, Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) aprobă din nou investiţia, dar banii europeni sunt pierduţi şi lucrărie se execută haotic. Pe data de 10.07.2006 se atribuie contractul de proiectare şi de execuţie firmelor ASTALDI SpA (Italia) şi FCC CONSTRUCCION S.A (Spania), ce aveau ca termen de execuţie de 28 de luni, cu finalizare în octombrie 2009. În 2007 şi 2008 CGMB aprobă două acte adiţionale ce au avut ca scop rezolvarea exproprierilor.
Până când Primăria Bucureştiului a fost câştigată de Sorin Oprescu, atât se lucrase la pasajul Basarab sub conducerea înţeleaptă a celor doi primari ai Bucureştiului care acum încearcă să-şi revendice această lucrare, adică aproximativ 20% din investiţie. Nu domnilor foşti primari, n-aţi făcut nimic pentru pasaj, pentru Bucureşti. Din 2000 până în 2008 aveaţi tot timpul să finalizaţi lucrarea. Dar, probabil că n-a existat „voinţă politică”! Sau poate că mă înşel. Aţi făcut ceva. Aţi oferit hârtii pentru acoperit capul participanţilor de ieri, de la deschiderea pasajului, umplând Bucureştiul cu fluturaşii voştri!
Râdeam singur, aseară, privindu-l, la jurnalele de ştiri, pe un alt domn, mare iubitor de tăiat panglici, care alerga şi transpira pe undeva pe lângă Cluj, făcând munca de jos a diriginţilor de şantier…, ca răspuns, probabil, la INAUGURAREA PASAJULUI DOMNULUI DOCTOR SORIN OPRESCU. Dar asta e. Unii fac lucrări deosebite, alţii inaugurează cu fast câţiva kilometri de autostradă… scuze, drumuri în regim de autostradă!
Ieri, ca bucureştean de mai multe generaţii, parcurgând pe jos pasajul, m-am bucurat, m-am simţit mândru chiar, pentru ceea ce a reuşit Sorin Oprescu! 
M-am mai bucurat văzându-l pe primarul care, înconjurat de oameni, le cerea respectos acestora să-i facă un pic de loc, nu pentru a ajunge să taie panglica, pentru că nu a existat aşa ceva, ci pentru a da startul paradei. Mi-a mai plăcut că seara, când s-au aprins luminile pe pod, Doctorul ne-a aşteptat pe toţi, bucureşteni sau nu, cu un pahar de şampanie.
A venit foarte multă lume să se plimbe pe pasaj, să se bucure de muzica fanfarelor, să admire motoarele puternice, maşinile din epoci mai îndepărtate sau mai apropiate şi nu numai atât. Dar ceea ce s-a petrecut ieri pe pasajul Basarab puteţi vedea şi dumneavoastră dacă accesaţi aici albumul cu fotografiile pe care le-am făcut în acea frumoasă zi de vară.
6 comentarii
Interesant si mai ales real.
Sunt departe de tara si ma bucur sa aflu prin articolul dv. despre acest eveniment de atata vreme asteptat. Pacat de „vointa politica”, atat de des „asumata” pt. aceste intarzieri, insotite de ata…………tea pierderi.
Nu m-am zdrobit să ajung la Bucureşti la inaugurare, tocmai pentru că ştiam că reportajul tău mă va face să mă simt prezent şi eu. Dincolo de aspectele politice, lucrarea rezolvă probleme de trafic, uşurând viaţa în sufocata cetate care se luptă între sufocantul spaţiu mic şi sufocantul trafic actual.
Mulţumesc pentru ca ai încredere în mine. Totuşi prezenţa ta, aici în Bucureşti, bineînţeles împreună cu Ulise al II-lea, mi-ar fi facut o mare plăcere!
Întotdeauna, am preferat coclaurile de munte faţă de Bucureşti. Pe bietul Ulise al II-lea, l-aş ucide ducându-l acolo. Ne-ntâlnim tot la Cheile … Noastre!!!
Foarte frumoase si pozele! Parca as fi fost acolo! Intradevar, de ciuda, guvernantii nostri n-au fost acolo in asa o zi importanta! Din contra , am auzit carcoteli, ba ca pasajul n-ar fi bun, ba ca nu fluidizeaza, ba ca n-are nu’s’ ce aprobari!! Dar EL EXISTA !!!! e acolo ,nu ni-l mai ia nimeni si e meritul integral al lui Oprescu!!! Bravo lui!