Sărbătoritul zilei, Mihai Miclăuș, era cît pe ce să își facă drept cadou și victoria finală…A fost pînă la urmă un echitabil 3-3 și-atunci interesul s-a mutat spre repriza a treia, unde toată lumea a fost fericită. Jocul a fost crîncen. Efort maxim de ambele părți, spectacol pentru că noi am revenit de la 0-2 la meciuri, spectacol pentru că ei au avut tăria de a egala.
Ei: Miclăuș, Gherman, Maier, Rus și Radu Simu, cu toții focusați și cu un început în care ne-au cam scos baschetul din cap.
Noi: Ciucă, Mihai Simu, Blag, Ilea și Chertes ne-am intrat în mînă un pic mai greu dar ne-am bucurat că am întors de la acel o-2 și să conducem pînă să fim egalați și să terminăm astfel echitabil un meci echilibrat.
Ar fi nedrept să facem evidențieri dar parcă totuși cinstit să spunem că Gherman și Maier au fost foarte prezenți în jocul de azi.
Iar dacă ar fi să facem totuși evidențieri, atunci îl remarcăm pe Mihai Miclăuș, pe sărbătoritul zilei, care a jucat cu o ambiție suplimentară și a reușit cîteva coșuri de 3 care ne-au turnat plumb în picioare.
I-am pomenit pe Tebu (de care ne e dor) și pe Oli (care ne-a tras clapa în ultimul moment), pe fiecare din motive diferite, evident. Și am salutat prezența la repriza a treia a lui Răcășan, care neștiind că masa o dă Miclăuș și-a plătit consumația (lucru salutat de către Ciucă…).
No bun. Ne-am simțiti bine împreună, ca de obicei. La mulți ani, Miclăuș!
