No, acuma-i bine că l-am enervat pe dl. Jucan? Și-a pus mintea cu noi, a jucat la 30 la sută din ce știe el și ne-a scos baschetul din cap.
Bine, cu un proaspăt campion național lângă el, nici n-a fost greu.
Că a venit și juniorul Ciucă, care abia ce-a ridicat cupa de la categoria U14, chiar dacă, din nu se știe ce motiv, și-a uitat tricoul de campion acasă.
Da’ nu-i bai, că și fără echipament ne-a arătat de ce e în echipa celor mai buni din țară.
Cred că echipa corectă era Juki & Ciucă jr. contra restului lumii, ca să avem vreo șansă.
N-a fost așa, că la ei au mai fost Ilea, Silviu și un domn jândariu (dl. Vezeteu), care, de data asta, a dat pulanu’ pe minge. Adică s-a întors la dragostea dintâi.
Noi am fost negri. Nu de supărare, doar la echipament. Că un meci tot le-am luat. Și mai puteam lua unul, dar, in loc să-l ascultăm pe dl. Blagu’ și s-o luăm punct cu punct, la 10 – 5 pentru noi, pe unii i-a prins flama aruncărilor de 3 și pe nesimțite s-a făcut 12 – 10 pentru ei. Așa-i dacă noi am ratat tot, iar Juki, sub panou, le-a recuperat tot.
Vorba e că am fost noi 6 în teren, dar astăzi atât s-a putut.
Pe foaie, nu se poate spune că am arătat rău, spuneți și dvs – Blag, Miclăuș, Simu mare, Ciucă sr., Rus și Mădălin; invincibili împotriva oricărei echipe în care nu sunt campioni ale căror titluri adunate depășește duzina.
Dar, ca să-i cităm pe cei bătrâni, importantă-i mișcarea. Și cafeaua de după, la care, însă, am rămas doar 5.
Și, pentru prima dată în acest an, am stat la terasă, la soare, să acumulăm vitamina D.
(o cronică de Mihai Miclăuș)
