sinuta

M-am întîlnit ieri cu un amic, în zona Hașdeu. A fost ceva practic, tehnic cum ar veni. Nimic n-ar fi prevestit moliciunea ce m-a cuprins mai apoi, dîndu-mi seama că parcurg, la coborîre, o parte importantă a copilăriei mele.

Cartierul meu drag nu mai e… Un burete pervers l-a șters. Păcat, ar spune unii, nici o problemă ar spune alții.

Am oprit mașina și-am rămas acolo. Aveam să aflu c-am stat așa, pe loc, cu privirea în gol, 45 de minute. Cît o repriză de fotbal. Nu chiar cît o repriză de-a noastră, a celor care jucam…

Îmi amintesc de un tip, Marius Ruja, nu știu ce căuta în Sinuța. Mi-am amintit de el pentru că acum două zile a fost ziua lui.