Mă duc şi eu să-mi plătesc întreţinerea, ca oricare dintre cetăţenii care locuiesc la bloc. Acolo, surpriză, administratorul îmi urează „casă de piatră” şi îmi pune în vedere să-mi trec „nevasta” în cartea de imobil! Care nevastă, îl întreb. Să ştie el mai mult decât mine, care, de ani buni, nu mai am aşa ceva? Şi surprizele continuă. „Aflu” de câte ori mă spăl şi la ce ore. Tot el îmi face un calcul scurt, înmulţind debitul cu care curge apa pe ţeavă cu numărul întrărilor mele în baie, la care mai adună de câte ori trag apa la WC şi ajunge la concluzia că ar trebui să am un consum de apă mai mare decât cel pe care l-am declarat. Aţi uitat de apa de la chiuvete, îi spun. Da, vedeţi ca am dreptate, jubilează el! Probabil că trebuie să verific ceasurile, îmi zic în gând. S-o fi stricat vreunul. Văzând că ştie atâtea lucruri mă bucur nespus. În condiţiile astea cred că nu mai este nevoie să vă mai trimit scrisorica lunară, îi spun. Scap de un calvcar. Văd că sunteţi perfect informat!!! Nu chiar, îmi răspunde el. Nu ştiu câţi kilowaţi aţi consumat, dar asta nu este treaba mea! Aşa era. Kilowaţii îi raportez singur, prin telefon, citind indexul de pe contoarul pe care, cu bucurie, îl găzduiesc în holul apartamentului.
O întrebare îmi stăruie, însă, în minte. Cum a putut administratorul, care stă la două scări depărtare de mine, să ştie atâtea lucruri despre care eu nu am habar? Dintr-o dată, cu zgomot cristalin de zurgălăi, îmi cade fisa! Precis i-a făcut o vizită vecina care, trebuie să recunosc, de când a venit în mica noastră comunitate, cu zeci de ani în urmă, ştie tot. E clar, ea „m-a însurat”, ea mi-a calculat consumul de apă. Nu pot decât să mă bucur! Pot să plec liniştit de acasă şi, în acelaşi timp, să ştiu, în timp real, tot ce se întâmplă prin apartament în lipsa mea, ce petreceri au mai dat copii, cât au băut, cât au fumat, cât… şi enumerarea beneficiilor ar putea continua la nesfârşit.
De ce v-am povestit toate acestea? Pentru că televizorul, veşnic pe fază, îmi spune ceva despre alte moduri în care, pe viitor, se vor strânge birurile. Nefiind egoist, văzând în asta şi un motiv de crestere a nivelului ei de trai, îmi dau seama că vecina se poate mula perfect cu sarcinile pe care le va avea fiscul începând de anul viitor. O recomand călduros. Poate colabora cu succes pentru că are pregătire înaltă. Deşi ideea ştirii era să fie verificaţi cetăţenii care etalează un lux mai mare decât le-ar permite veniturile declarate, eu cred că tot protagoniştii bancului comunist care concluziona: Ionescu mănâncă!, vor fi cei controlaţi. Pentru ceilalţi există imunităţi! Şi aşa, bazându-se pe oameni de ispravă, fiscul îşi va vedea visul împlinit cucerind şi ultimul bastion al evaziunii. Cum? Puteţi afla vizionând filmuleţul, pe care, cu totul din întâmplare, l-am găsit pe You Tube şi pe care-l puteţi vedea aici
5 comentarii
Sper ca e doar fictiune.
Fiind vecini, vreau sa cred ca nu e, INCA, realitate.
Filmuletul e super.
Ai căzut pe gânduri? Orice seamănă a realitate poate să fie ficţiune şi orice pare a fi ficţiune poate sa fie realitate! Grea dilemă ai de rezolvat! Zi si tu ca Mircea Badea: este un pamflet!!!
Împărțirea populației unei țări între prea bogați și prea săraci poate fi o idee pentru o guvernare liniștită. Cei care sunt mai săraci decât cei prea bogați vor vedea în aceștia evazioniștii distrugători de PIB-uri și-i vor da în gât. Problema e că prea bogaților nu le pasă pentru că prea bogăția le asigură conexiunile necesare pentru a-i durea la bască. Rămân prea săracii pe care nu-i pârăște nimeni dar toți îi controlează și, implicit, îi amendează. Pe cei din urmă îi doare la pedală pentru că nu au resursele necesare pentru a plăti invențiile statului. Dar ideea e să-i ții ocupați pentru că în timpul ăsta executivul își vede de treabă. Și-și vede bine!
acum doua saptamani fiscul ne-a blocat contul firmei de la alphabank… in viata mea nu am trecut pragul acestei banci, n-am ideea cum au reusit sa blocheze un cont care nu exista
Super!!! M-am distrat copios, citindu-l, ha,ha..!
Si vorba ceea pamflet, pamflet dar din pamflet in pamflet ajungem la vorba bancului mentionat cu „Ionescu mananca!” Ha,ha…
Nu ne iarta astia pt nimic, au ei grija !!