Mama a fost vedetă ieri. A împlinit 74 de ani și mi-a spus cam tot atîtea povești. Pe una dintre ele o uitasem. Adică nici n-o știam, ca să fiu mai exact.
Noi locuiam pe Ciprian Porumbescu (asta e într-un fel de prelungire a străzii Marinescu, cea care urcă spre Zorilor). Și era iarnă grea.
Paranteză: Deși comuniștii erau cam bătuți în cap, uite că ei introduseseră un autobuz care deservea locuitorii acelui cartier. Linia 6 avea puncte terminus pe strada Porumbescu și în Piața Mihai Viteazu. Și uite așa aveau și studenții, de exemplu, un mijloc de transport pentru a ajunge la cămine, în Hașdeu. Acum doar se vorbește despre studenți, dar nu îi ajutăm cu mare lucru.
Așa. Și de data aceea, acum o sută de ani, cînd eu aveam doar 3 ani, autubuzul numărul 6, pe motiv de iarnă, nu mergea. Strada Victor Babeș, pe care trebuia să coborîm, se transformase într-un adevărat patinoar (pe lîngă că erau -20 de grade se spărsese și o țeavă principală de apă).
Și mama mă ducea la grădiniță. În brațe, să nu alunec.
Și, normal, alunecă mama.
Și, cu mine în brațe (că nu m-a scăpat, ca norocul), am alunecat de sus, de la spitalul de boli neurologice, pînă jos, pe Clinicilor, cum ar veni. O aventură. Dar și un record de coborîre al pîrtiei „Babeș”. Plus o spaimă grozavă pentru mama.
Și jos, cînd se căuta de toate cele, inclusiv de poșetă, maică-mea aude din gura mea exact ceea ce se aștepta mai puțin, probabil:
-Mai vreau o tură, am zis eu, tîmpit fiind, că doar aveam doar 3 ani, v-am mai spus asta la început.
4 comentarii
Si uite! ai crescut mare!!!mai vrei o tura? HA HA …Ai vrea tu! Este randul tau sa faci o smecherie cu ala micu,sa te tina minte.
da, ce bine ar fi sa ne mai putem da o tura, vorba ta. ce bine ar fi…
La multi ani mamei tale!!!
da, mersi