Într-un clasament mondial de săpat gropi cred că am fi, în sfîrșit, lideri. Sincer, am văzut milioane de gropi săpate de la Revoluție încoace, doar în Cluj, ca să nu mă îndepărtez prea mult. Cred că tot ce se întîmplă important în România se întîmplă în pămînt, acolo unde nu toți avem acces. Deocamdată.
Mi-am adus aminte azi (nu fără un motiv concret, dar nu vă plictisesc acum cu chestiuni dintr-astea, domestice, știți și voi cum e). O groapă e o groapă, pînă la urmă. Toate arată la fel. Că sînt de apă, canal, gaz, cablu subteran, arată așa, ca o groapă.
Și cînd zic că tot ce se întîmplă interesant cred că se întîmplă sub pămînt se leagă de ceva concret: nici un om din ăsta care sapă sau care stă în jurul celui care sapă nu e trist. Ba din contră: ăștia de la suprafață îl iau în bîză pe ăla din groapă:
-No, mă, ce faci, ai adurnit, sapi odată, sau nu?
Sau îi zice așa:
-Ești mort, ce tăt faci, că nu să vede nimic după tine…
Și normal că și ăl din groapă zice lucruri:
-Bine, mă, dacă știi atîtea hai tu înlontru, nu tăt bate din gură…Sau nu închepi, de gras ce ești?
Și rîd cu toții, e chiar atmosferă faină…
Nimeni nu se supără pe nimeni. Nici ăștia fără apă, că e normal, zic vecinii, țevile sînt vechi, se mai întîmplă…Chiar se leagă conversații plăcute în jurul unui asemenea eveniment, oameniii se mai cunosc între ei, descoperă chiar că au cunoștințe comune…
-Da, auziți, am un consătean care lucrează acolo la voi, unu…Dumitru…
-No bine, îl știu, mare figură…Ăla așe, mai înalt, o țîră ciocuș îi el, așe-i? Îl știu, cum să nu îl știu…Da el nu mai lucră, îi pă la birouri acuma…
Mai rîdem, mai glumim, chiar că nici nu contează că mai stai un pic pe tușă, pînă la urmă nu-i concurs…
Viața e frumoasă. Totul e să cauți mereu ceva nou. Și unde poți căuta mai bine decît în…adîncuri.
