Am o restanță. O promisiune făcută unor părinți la început de iunie. Le spuneam atunci doamnei Bârsan și domnului Miholca, doi părinți ce-și urmăreau cu sufletul la gură copiii ce erau adversari într-o competiție juvenilă, BT Cup, că voi scrie cîteva rînduri despre cei doi puști. M-am luat cu altele, am amînat un pic momentul, dar nu pot să nu spun două-trei vorbe despre o partidă pe care am văzut-o și despre doi jucători promițători.
Cei doi, Bogdan Bârsan și Marc Miholca au evoluat atunci în turul secund al turneului, la categoria 10 ani, un turneu ce avea să îi revină lui Miholca, la capătul unei finale entuziasmante, desfășurate pe parcursul a trei seturi, 4-6, 7-6, 6-0 în fața lui Ioan Gabriel Tăut, de la CSS Sighetul Marmației.
Revenind la meciul dintre Bogdan Bârsan și Marc Miholca, din turul secund al acestei competiții, cel mai mult mi-a plăcut la ei spiritul de fair-play. Se știe, la acest nivel nu sînt arbitri. Dar acest lucru nu s-a observat. În pofida faptului că au existat cîteva momente în care mingea s-a jucat aproape de linii, niciodată nu s-au iscat discuții, ba dimpotrivă, am asistat mai degrabă la schimburi de replici de genul bravo, frumos, felicitări.
Pe margine, mama lui Bogdan și tatăl lui Marc stăteau cu ochii pe cei doi care se luptau din răsputeri în teren și între ei, dar și cu căldura, pentru că meciul se disputa aproape de ora prînzului. Părinți și copii, într-o zi din mijlocul săptămînii, legați prin fire nevăzute de un miracol: sportul.
Sportul, cel ce te poate lega pe viață doi oameni care au fost adversari în teren pentru o zi.
Fotografii: Tiberiu Matei
1 comment
multumriri pt articol. Sunt tatal lui Bogdan si am citit articolul din Afganistan