Azi am avut pe cap și povestea asta cu laptopul. Să-l duc la reparat. Și unde să-l duc altundeva decît la prietenul Radu. Și după ce l-am lăsat acolo, am zis un Tatăl Nost în fața acestei biserici, așa, ca să-i reușească depanarea (că altfel ar fi fost foarte nasoală situația…).
Piața Muzeului la ora aceea, pe la 14.00, era aproape pustie. Am avut timp să o admir, să observ și cîțiva muncitori cocoțați pe un acoperiș pe care-l reparau (chiar deasupra restaurantului Camino), alții care cărau nisip într-o curte interioară unde presupun că se mai amenajează un restaurant.
Am panoramat laturile pieței și am admirat reclamele pub-urilor, restaurantelor, cofetăriilor, barurilor din zonă. Se simțea în aer cum proprietarii acestor spații ar vrea să se termine odată cu februarie, ca să înceapă treaba serioasă…
Piața Muzeului arată foarte bine, într-adevăr.
Din cîte mi-am putut da seama, umblînd și pe străduțele limitrofe ei, toată zona aceea se va impune ca un loc de promenadă și de „viermuială” continuă în primăvara și vara ce vor veni…
E bine.
E bine și că mi-a reparat Radu laptopul, desigur…