„Șchiop” cum sînt, n-am mai jucat ieri baschet, ci doar am privit. Pînă să ajung în parc l-am vizitat și pe Adi Cosma, cel care se ocupă cu atît de mult interes de activitățile Neuronkid (alături de Titus Iunian). Pînă să ajung la el, la barieră am dat de Marcela și Mihai Armanca (doi foști colegi de presă) care mi-au spus, pe scurt: „am lăsat copilul, ne întoarcem”…
De data aceasta copiii s-au bucurat de aerul curat, mișcarea trecînd din sala de atletism din Parcul Iuliu Hațieganu afară, chiar în fața ei, pe terenul de iarbă.
Și chiar că se bucură. Și ei, și părinții lor. Pentru că nu-i lucru puțin să știi că poți să-ți duci copiii într-un loc sigur și curat, un loc în care instructorii provin din rîndul sportivilor de performanță iar organizarea este impecabilă.
Am văzut sticle de apă plată și pahare de unică folosință care asigurau hidratarea corectă, am văzut mere proaspete ce le erau oferite drept gustare (acoperite cu un prospop) și am văzut batoanele Nutribon (cele care conțin prune, nuci, alune).
Dar, peste toate, i-am văzut pe puști, în formă maximă, jucîndu-se de-a rațele și vînătorii și de-a păsărică mută-ți cuibul…
Ceea ce am făcut și eu, mi-am mutat cuibul și-am luat-o spre parcul mare lăsînd în urmă niște copii și niște părinți mulțumiți.
ps
Dacă intrați pe pagina de facebook Neuronkid o să vedeți ceva în legătură cu formularul 2 la sută. Citiți, poate că convinge…
