Așa e când îl lași pe dl. Blagu să facă echipele. Și-a tras partea. Ei au fost 3, noi am fost singuri. Normal că n-am avut nicio șansă. Scorul nu contează, că venim să ne distrăm, nu să ne lăudăm.
Cu Ovidiu cel Iute, că a fost numai el pe tot terenul, ne-au îngropat de la 3 Mihai (Lăpușan) Viteazul și Ciucă Duracel. Că în cazul lui Duracel am făcut ședință și toți am fost de acord că, la el la spital, unde trudește, a dat de dulapul cu prafuri și de atunci fuge cât vrea. Bine, a dat și de frizerul lui Vargas, de acum au ambii aceeași freză, că prea i-au intrat toate de la 3.
Între noi fie vorba, momentul psihologic a fost la finalul meciului 2 când, la 10 – 10, dl. Blagu a avut un moment de luciditate maximă, m-a ascultat când i-am tot strigat „Încearcă, încearcă! Dă-i de la 3!”, a aruncat-o, i-a intrat, probabil prima lui aruncare de la distanță din istoria P.M.O.B., și a închis meciul. Sigur că ulterior a zis că nu m-a auzit, că a luat singur decizia, dar nu credem chiar tot ce zice.
La noi, Mihai (Simu) cel Mare a fost imbatabil sub panou, păcat că a preferat de mult prea multe ori să joace la limita semicercului.
Radu (Simu) cel Frumos, după cum îi spune și porecla, a făcut pătrunderi frumoase, a aruncat frumos de 3, a înscris frumos, a avut ratări frumoase și a mai și dat câteva pase frumoase la adversar.
Florin-genunchi viclean, după cum îi spune și numele, a jucat într-un genunchi, că celălalt era accidentat. Așa că a a aruncat mult și a fugit puțin, dar a avut câteva reușite cu care un impresar mai inteligent ar putea să-i găsească o echipă de mijlocul clasamentului de la noi.
Cât despre Mihai (Miclăuș) cel Bătrân, muncitor în apărare, în atac cât s-a putut și cât au pasat ceilalți.
După meci, dl. Blagu s-a ținut la distanță și abia s-a înduplecat să bea cu noi o cafea. Dar nu cu plebea la masă, ci la una mai înaltă, să se poată uita la noi de sus.
În rest, am povestit de copiii de la U-BT și de cât de frumos au jucat. Ne-am amintit și de coșul de poveste al lui Morris, care a adus, fără discuție, cel mai frumos titlu din istoria baschetului românesc.
