Azi a fost un 3-2 la general, cu un meci 5 care a durat exact 40 de minute. S-a alergat nemaipomenit, s-a ratat dar s-a și cîștigat pe final. Două echipe care „au dat totul pe teren”, scorul la meciul 5 a fost 15-13 iar Lemnaru a fost eroul negrilor, cu un coș de 3 puncte care a decis meciul.
Negrii au condus 1-0, 2-1, dar mereu albii au avut resurse de a egala, inclusiv în decisivul mai sus pomenit, cînd noi am condus chiar și cu 9-2 parcă. Stimulați de agilul și productivul Gherman și avînd în Maier același bun aruncător de 3 puncte, albii s-au ținut scai de noi și era să pierdem, ca să fim sinceri.
Albii: Gherman, omniprezent, bun de tot. Maier ne-a ucis cu aruncările lui de 3. Negoiță-argint viu, chiar cu detentă, pentru că știe să își facă pașii. Mihai Simu zicea că e tot accidentat, dar era să ne stingă lumina. Miclăuș-tupeu, în sensul bun, cu demarcări și coș important într-un moment cheie al unuia dintre meciuri, un coș care ne-a tăiat elanul.
Negrii: Racovițan, normal n-ar trebui să zicem nimic, că e baschetbalist. Dar zicem, pentru că e altruist, are ochi buni și inițiativă. Rus, înger și demon, a dat dar a și ratat. Vorba lui: dacă nu rata, nu ar fi devenit erou Lemnaru. Radu Simu, una dintre partidele lui mari. Nu se întîmplă des dar nici rar. Și, în fine, Lemnaru. Era să facă groapă în asfalt după o ratare a lui Rus, de nervi. Apoi ce s-a gîndit: să arunce de 3 și să cîștige meciul. Bună ideea, că altfel nu devenea erou. Așa însă a dat coșul victoriei și a plecat acasă.
În fine. O partidă epică. 40 de minute un meci 5, asta n-a mai fost. Dar cine știe, poate o să mai fie.
