Azi am jucat un clasic 4 pe 5.
Noi am fost patru: Mihai Simu, Ciucă, Lemnaru și cu mine.
Ei au fost cinci: Florin, Paul, David, Oli și Radu Simu.
În primul meci i-am bătut. Apoi ne-au egalat. Și-atunci am crezut că ne vor cam scoate baschetul din cap.
Ne-am adunat și cu greu am bătut în meciul 3, apoi iar s-au apropiat la 3-2 la meciuri.
Și, minune, i-am bătut în meciul următor, astfel încît am ieșit învingători cu un 4-2 muncit, foarte muncit, dar și foarte meritat, lucru recunoscut și de ei.
David a crescut din toate punctele de vedere. E dezinvolt, mult mai curajos, are mînă foarte bună și e foarte activ apărare-atac.
Paul a fost omniprezent, sigur pe el, spectaculos și foarte eficient.
Oli a jucat pivot și a avut meserie grea de tot în apărare cu masivul nostru Mihai.
Radu n-a fost în cea mai bună zi a lui dar și zilele lui mai proaste sunt bune, pentru că e bun de tot omul.
Florin a muncit ca nimeni altul, a avut ambitie și putere.
La noi, Lemnaru a avut o evolutie entuziasmantă, o adevărată revenire în trupă, marcată cu brio.
Ciucă e fantastic, luptător pur sînge, motorul echipei.
Mihai s-a simțit perfect cu noi în echipă, l-am valorizat și a fost eficient de tot.
Blag a alergat mult, a dat coșuri importante și n-a obosit deloc.
Împreună am fost o echipă iar toți cei 9 am fost bucuroși că ne mișcăm și că ne simțim atît de bine împreună.
Culmea, am stat apoi 2 ore pe o terasă unde ne-au înghețat țurloaiele, cît să simțim că ne bicium organismul ca la carte.
A fost bine.
Foarte bine.